Anul acesta, pericopele Behar si Behukotai se citesc impreuna. De altfel, in majoritatea anilor, cele doua pericope sunt citite impreuna, exceptie facand numai anii bisecti din calendarul iudaic. Aproape ca aceste doua portiuni din Tora sunt una singura, iar din punct de vedere tematic acest lucru este foarte adevarat…

Insa din punctul de vedere al textului acestor doua pericope, „unitatea” lor este realmente evidenta. Pericopa Behar incepe cu cuvintele: „Dumnezeu a vorbit lui Moshe pe Muntele Sinai, spunandu-i…” (Leviticul 25:1). Iar la finalul pericopei Behukotai (care coincide cu finalul Cartii Leviticul), Tora ne spune urmatoarele: „Acestea sunt poruncile pe care Dumnezeu le-a poruncit lui Moshe pentru fiii lui Israel pe Muntele Sinai.” (Leviticul 27:34) Pare ca tot ceea ce s-a spus la Muntele Sinai este inclus in aceste pericope, in ultimele doua capitole ale Cartii Leviticul! Si cu toate ca multe alte porunci ale Torei nu sunt continute in aceste paragrafe, Tora pare ca ne spune contrariul, si anume ca tot ceea ce Dumnezeu a spus la Muntele Sinai este „concentrat” cumva in cateva versete…

Dar sa vedem care sunt subiectele pe care le abordeaza pericopele Behar si BehukotaiShemita (porunca de a lasa necultivat pamantul Israelului o data la sapte ani), Yovel (porunca de a elibera sclavii si de a returna pamantul o data la cincizeci de ani), legi legate de rascumpararea pamantului, de proprietatea levitilor, de darurile oferite Templului, precum si un pasaj in care Dumnezeu promite rasplata pentru respectarea poruncilor si pedeapsa pentru nerespectarea lor…

La prima vedere, temele sunt deosebit de vaste si diverse, insa exista o idee care le uneste, care este de fapt esenta Torei si despre care as dori sa vorbesc un pic in cele ce urmeaza: ideea de LIBERTATE. In tratatul Pirkei Avot (Invataturile Parintilor), Rabi Iehoshua ben Levi spune urmatoarele:

„Tora spune «Tablele Legii sunt lucrul mainii lui Dumnezeu, iar scrisul de pe ele este cel pe care Dumnezeu l-a sculptat pe Table.”» (Exodul 32:16) Cuvantul ‘harut’ (sculptat) inseamna de fapt ‘herut’ (libertate), pentru ca nu exista om mai liber decat acela care este implicat in invatatura Torei.” (Mishna Pirkei Avot 6:2)

Asadar, in opinia inteleptilor evrei, libertate inseamna Tora. Iar toate lucrurile despre care vorbesc pericopele Behar si Behukotai sunt legate de ideea de libertate: libertatea pamantului, a sclavilor, a levitilor (care nu aveau pamant in Israel si astfel erau dependenti de societate din punct de vedere economic) si de libertatea de a practica religia, de a merge la Templu si a oferi ofrande lui Dumnezeu.

Insa ce inseamna de fapt libertate? Si de ce Tora inseamna libertate? Un prim raspuns, simplu, este acela ca prima porunca divina la Muntele Sinai a fost legata de libertate: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-am scos din Tara Egiptului, din casa robiei.” Cu alte cuvinte, sa nu mai fii niciodata sclav, sa nu iti dai libertatea pentru nimic!

Insa ideea de libertate este mult mai profunda… Libertatea este acea capacitate umana de auto-guvernare, este independenta de factori externi, combinata in acelasi timp cu responsabilitatea fata de respectarea libertatii celorlalti. Libertatea nu exista la modul absolut, ci este o relatie, o interdependenta din care toata lumea trebuie sa beneficieze…

Iar Tora este intr-adevar o carte a libertatii, este un manual despre cum sa fim liberi si sa incercam sa fim constienti de nevoile altora, de problemele lor, de modul in care si ei isi urmaresc idealul de libertate si sa incercam sa ii ajutam sa il atinga… M-am intrebat intotdeauna: Oare nu exista ceva mai important pe care Dumnezeu sa il fi spus evreilor la Muntele Sinai? Imediat dupa Revelatie, la inceputul pericopei Mishpatim, Tora spune: „Iata poruncile pe care sa le pui inaintea lor [a fiilor lui Israel]: «Atunci cand vei cumpara un sclav evreu, sase ani sa munceasca si in al saptelea sa fie liber»” (Exodul 21:1-2). Aceeasi idee, si anume ca LIBERTATEA ESTE TOTUL!

Iar raspunsul la intrebarea mea cred ca este ca intr-adevar, cel mai important lucru pe care Dumnezeu il putea spune la Muntele Sinai era FITI LIBERI! Fara libertate, Tora nu exista. Fara iesirea din Egipt, Tora nu a putut fi oferita evreilor… Si fara ca evreilor sa li se dea si linistea sufleteasca prin faptul ca au fost scapati de urmaritorii egipteni, Revelatia si Primirea Torei nu ar fi fost posibile.

Insa care este relatia inversa, aceea in care spunem ca „nu exista om mai liber decat acela care este implicat in invatatura Torei”? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi gasit in ideea ca oamenii pot foarte usor sa cada prada propriilor lor nevoi, sa traiasca pentru a manca, pentru a munci, pentru a fi in robia conventiilor, a banilor, a luptei pentru putere… Tora este intr-un fel acea „conversatie interna”, acel dialog pe care toti oamenii ar trebui sa il aiba cu sine din cand in cand: „Pentru ce traiesc?”, „Ce vreau cu adevarat sa fac cu viata mea?”, „Ce este cu adevarat important in viata mea?”, „Am o relatie normala cu ceilalti?”, „Imi fac timp pentru a ma bucura de ceea ce am?”

Posibilitatea de a pune aceste intrebari si de a raspunde la ele se numeste LIBERTATE. In regimuri totalitare, timpul nu este al oamenilor, iar intrebarile legate de viitor nu au nici un sens, pentru ca totul este dictat…

Insa Tora, pe care unii o considera un „regim totalitar” (pentru ca are intr-adevar interdictii si reguli), obliga pe cel sau cea care o urmeaza sa fie LIBER! Prin Shabat, Tora ne obliga sa alocam a saptea parte din saptamana pentru a evalua ceea ce facem, pentru a ne „incarca bateriile”, pentru a petrece timp cu cei dragi. Prin kashrut (regulile alimentare), Tora ne obliga sa realizam si sa constientizam diferentele dintre lucruri (kosher vs. treif). Prin brachot (binecuvantari), suntem obligati sa fim constienti ca nu numai de noi depinde ceea ce avem, ci si altii (Dumnezeu, cei din jur) contribuie la aceasta lume si la lucrurile care exista in ea. Prin morala pe care o promoveaza, Tora ne da libertatea de a trai intr-o societate normala, in care intelegerea, cinstea sau decenta sunt valori supreme. Prin tefilot (rugaciuni), Tora ne da libertatea de exprimare, libertatea religioasa, libertatea de credinta si ne asigura ca exista Cineva acolo sus care ne asculta…

Iata asadar de ce pericopele din aceasta saptamana, cu regulile lor despre sclavi si proprietati sunt piatra de temelie a Torei, iata de ce merita sa fie prefatate si sa se incheie cu ideea ca „acestea sunt poruncile pe care Dumnezeu le-a poruncit lui Moshe pentru fiii lui Israel pe Muntele Sinai.” (Leviticul 27:34)

Numai daca intelegem acest lucru putem sa venim apoi si sa incheiem Cartea Vaikra (Leviticul) cu traditionalele cuvinte Hazak, hazak, venithazek! („Puternici, puternici, si fim intariti!”) Putem fi puternici numai daca ne traim viata in spiritul libertatii… Asa dupa cum spunea Albert Einstein: „Religia, artele si stiintele sunt ramuri ale aceluiasi copac. Toate aceste aspiratii sunt menita sa innobileze viata omului, sa il ridice din sfera existentei fizice si sa il conduca spre libertate.”

Shabat Shalom

Share This
Sari la conținut