Pericopa săptămânii,
iudaism și Tora

Un bun prieten de-al meu (care va rămâne anonim aici pentru că nu i-am cerut permisiunea să-l amintesc nominal) mi-a spus odată un lucru extraordinar: ”Sunt deja mulțumit, îndestulat și binecuvântat. Atunci când mă rog, tot ce Îi cer lui Dumnezeu este să-mi dea și pe mai departe exact ceea ce am acum.” Este desigur o abordare foarte interesantă asupra vieții, rugăciunii și a relației cu Atotputernicul, mai ales într-o lume în care oamenii cer și se simt îndreptățiți adesea să primească cât mai multe…

La prima vedere, rugăciunea lui pare minimalism, însă chiar nu este. Prietenul meu are o familie, lucrează, voluntariază, are proiecte și planuri personale, învață, are casă și mașină, face excursii, se distrează și își petrece timpul liber în mod util și plăcut. Nu este nicidecum vreun pustnic sau vreun om retras din societate sau vreun zgârcit, ci dimpotrivă, este un om cu o bucurie de a trăi extraordinară, cu dinamism și energie, cu inimă largă și planuri frumoase pentru prezent și viitor.

Surprinzător și poate șocant, în pericopa din această săptămână găsim un episod care se leagă foarte strâns de cele de mai sus. În capitolul 28 din Cartea Genezei, în cuvintele lui Iacov către Dumnezeu, citim următoarea declarație / promisiune / rugăciune (Tora o numește ”făgăduință”, dar sincer, cred că este vorba despre mai multe lucruri într-unul singur): citește mai mult…